luni, 27 februarie 2012
joi, 2 februarie 2012
Ganduri catre Hf
Eu am decis sa imi spun gandurile, in modul meu, astfel acesta este cadoul meu pentru voi ;))
Si scuzati daca am uitat pe cineva, dar imi pica ochii in gura la ora asta...am sa revin cu o continuare si pt cei neactualizati :)). Am prea multe ganduri si e greu sa ii pun pe toti pe aceasi "hartie" ;))
http://img191.imageshack.us/img191/913/dianap.jpg
http://img833.imageshack.us/img833/5099/miasiana.jpg
http://img708.imageshack.us/img708/6717/14693282.jpg
http://img685.imageshack.us/img685/9748/hearttexture4.jpg
Ei, si acum, sa incep capitorulul urmator...
Incep cu Raluca, nu am cunoscuto prea bine, dar o stiu indeajuns sa stiu ce fel de persoana e...este sincera, directa (prea directa pot zice :)) ) insa stiu ca te poti baza mereu pe ea...
Divianka(Denisa) Noi doua nu prea ne cunoastem dar sunt sigura ca esti o persoana foarte buna din cate mi-a zis suri diana si sper sa ne cunoastem mai bine...
Adelina(Kimy) desi in ciuda micilor tale greseli, am inteles si stiu ca tot ce ai facut a fost din punctul tau de vedere bine, eu insa te-am iertat si sper sa ramai alaturi de noi in continuare...
Sahara...tu ai fost esti si vei fi mereu zapacita noastra surioara chiar daca ai plecat de pe forum...fie ca citesti fie ca nu, eu inca tin la tine si de...asa imi tachinez eu surorile mai mici :P...zapacita mea :*
BonyLu(Geo) stiu ca si tu esti pe forum si intri cand ai timp...ai fost mereu alaturi de mine si chiar imi pare rau ca nu mai poti intra ca pe vremuri :( sper totusi sa revii in forta alaturi de noi :(
Suri Mritika, mereu ne-am inteles bine, iar scoala asta afurisita ne-a cam departat...am vazut ca ai mai intrat pe forum, asta inseamna ca nu ne-ai uitat :P
Sindoorooo, mamica, tu intri cand iti aduci aminte, asta nu inseamna ca te-am uitat :))=)) vorbim noi pe mes, insa sper sa te remobilizezi ca altfel pun cojocu pe tine =)) =)) =)) =)) hihihi :)) :)) :))
Ei bine, cand mai remarc pe cineva pe care nu am mentionat, il scriu aici in jurnal :)))
Si scuzati daca am uitat pe cineva, dar imi pica ochii in gura la ora asta...am sa revin cu o continuare si pt cei neactualizati :)). Am prea multe ganduri si e greu sa ii pun pe toti pe aceasi "hartie" ;))
http://img191.imageshack.us/img191/913/dianap.jpg
http://img833.imageshack.us/img833/5099/miasiana.jpg
http://img708.imageshack.us/img708/6717/14693282.jpg
http://img685.imageshack.us/img685/9748/hearttexture4.jpg
Ei, si acum, sa incep capitorulul urmator...
Incep cu Raluca, nu am cunoscuto prea bine, dar o stiu indeajuns sa stiu ce fel de persoana e...este sincera, directa (prea directa pot zice :)) ) insa stiu ca te poti baza mereu pe ea...
Divianka(Denisa) Noi doua nu prea ne cunoastem dar sunt sigura ca esti o persoana foarte buna din cate mi-a zis suri diana si sper sa ne cunoastem mai bine...
Adelina(Kimy) desi in ciuda micilor tale greseli, am inteles si stiu ca tot ce ai facut a fost din punctul tau de vedere bine, eu insa te-am iertat si sper sa ramai alaturi de noi in continuare...
Sahara...tu ai fost esti si vei fi mereu zapacita noastra surioara chiar daca ai plecat de pe forum...fie ca citesti fie ca nu, eu inca tin la tine si de...asa imi tachinez eu surorile mai mici :P...zapacita mea :*
BonyLu(Geo) stiu ca si tu esti pe forum si intri cand ai timp...ai fost mereu alaturi de mine si chiar imi pare rau ca nu mai poti intra ca pe vremuri :( sper totusi sa revii in forta alaturi de noi :(
Suri Mritika, mereu ne-am inteles bine, iar scoala asta afurisita ne-a cam departat...am vazut ca ai mai intrat pe forum, asta inseamna ca nu ne-ai uitat :P
Sindoorooo, mamica, tu intri cand iti aduci aminte, asta nu inseamna ca te-am uitat :))=)) vorbim noi pe mes, insa sper sa te remobilizezi ca altfel pun cojocu pe tine =)) =)) =)) =)) hihihi :)) :)) :))
Ei bine, cand mai remarc pe cineva pe care nu am mentionat, il scriu aici in jurnal :)))
Jurnalul unui inger
Jurnalul unui inger l-am inventat dupa un vis ciudat :))
Povestea mea incepe in urma cu 30 de ani, cand mama era in primul an de liceu.
Era o fata nici pre ainalta nici prea scunda, avea parul saten si ochii ca migdalele. Iubea florile, natura albsolut tot, fara alte adaugari Il iubea pe Dumnezeu.Era o fata credincioasa, cu frica de Dumnezeu si de aceea i se intamplau numai lucruri bune, pana intr-o zi.
Era prima zi de liceu. Mama sa a lasat-o la poarta scolii dupa care a plecat. In timp ce intra pe poarta scolii, isi aducea aminte de vorbele mamei sale: "Esti destul de mare!Trebuie sa te descurci de acum incolo, deoarece eu nu voi fi toata viata alaturi de tine!"
Cu lacrimi in ochi a pasit spre cladirea liceului ce parea asa uriasa si veche.Totul era nou pentru ea.Nu cunostea pe nimeni si nici macar nu stia unde este clasa ei. Imediat ce a vazut un grup de fete ce se holbau parca la ea, s-a speriat si s-a intors sa plece, cand , in graba ei s-a impiedicat si a cazut peste un baiat misterios, doborandu-l la pamant.
Baiatul era inalt, cam 1 90, parul negru usor ondulat si ochii negri.
In acel moment, grupul de fete si-au intors privirile uimite catre cei doi, comentand: "Uite draga, nu a venit bine si boboaca aia a inceput deja sa se dea la baietii nostri!Cat tupeu pe ea!"
Rosie in obraji, mama s-a ridicat cerandu-si scuze cu lacrimi in ochi si a fugit cat a putut de repede afara din curtea scolii, in timp ce grupul de fete incepusera sa rada de comportamentul ei.
Baiatul misterios se uita dupa ea cum aceasta fuge, fiind intrerupt grosolan de una din grupul de fete.
Era o fata cu sanii mari, cocheta, blonda, cu ochii caprui cu picioarele lungi si foarte fitoasa.
-Scumpule, ai patit ceva? Sper ca necioplita aia nu te-a ranit.
In timp ce vorbea ca o moara stricata, prefacandu-se ingrijorata de sanatatea lui, baiatul observa portofelul mamei pe jos, si aplecandu-se sa il ia, ii este luat chiar inainte sa se aplece, de catre blonda.
-Ce fraiera, cum sa piarda portofelul?
Baiatul i-l ia din mana:
-Ia mana de pe portofel, Mira. Nu iti apartine!
-Scumpule, doar nu ii iei apararea, nu? Pe necunoscuta aia?
-Stai departe de ea, si de mine, ai inteles?
Spunand acestea,a plecat sa o gaseasca pe mama.
Deschizand portofelul, a vazut buletinul acesteia, dupa care s-a urcat in masina sa si a plecat.
In acelasi timp, mama se indrepta spre casa plangand, si rugandu-se ca totul sa fie dat uitarii pana maine. Ingrijorata fiind si neatenta, a trecut strada fara sa se asigure iar o masina a dat peste ea,aruncand-o la cativa metri.
Inspaimantat si ingrijorat, soferul opreste masina si se da jos. Spre uimire era chiar baiatul misterios de la scoala.
Sangera destul de rau si parea ca avea mana rupta asa ca a luat-o repede in brate si a urcat-o in masina pe bancheta, pentru a o duce la spital.
Ceea ce nu stia tanarul,era ca mama nu era o fata oarecare.
In timp ce mergea repede sa ajunga la spital, mama a devinit constienta si a simtit ca ceva nu e in regula, asa ca a inceput sa se pipaie usor, pana cand a obervat ca mana sa nu era la locul potrivit asa ca si-a pus-o la loc, tipand de durere. Baiatul s-a speriat ingrozitor si a tras pe dreapta.Cand s-a uitat in spate a vazut-o cum isi pusese pana la loc iar ranile i se vindecasera ca prin minune.
-Nu te speria, nu am nimic, insa te rog sa nu spui nimanui nimic.
-Cum ai reusit sa te vindeci asa repede?
In acel moment, mama s-a dat jos din masina si a fugit.
-Se pare ca nu sunt singurul cu secrete, isi spune acesta.
In timp ce mama fugea, tanarul s-a dat jos din masina si inchizand portiera a disparut brusc.
Uitandu-se in urma si vazand ca nimeni nu o umareste, se opreste rasufland greu, insa cand se intoarce da nas in nas cu baiatul misterios.
-Bau!
Speriata, se dezechilibreaza si cade pe spate dar tanarul o prinde repede.
-Nu te speria, nu iti fac nimic, dar plecasi prea repede, si ma lasasi cu ochii in soare (radea acesta)
-Cum ai facut asta?
-Asta? Nu e nimic :-j- spune tanarul ridicand-o in picioare.
-Cum se poate asa ceva? Si tu esti special...
-Special? Da, mai degraba un ciudat cu viteza si reflexe uimitoare :p
-Dar, cum este posibil?
-Ehh...e o poveste lunga si nu cred ca vrei sa te plictisesc cu ea..
-Nu, te rog spune-mi.
-Bine, dar mai inainte, sa mergem sa stam undeva.
-Bine.Eu am aceasta putere de la varsta de 7 ani.
Mama a pus laptele pe foc, in timp ce eu dormeam, si s-a dus sa cumpere zahar de la magazin uitand ca a pus pe foc laptele. Si aragazul tot mergand, s-a produs o flama si a sarit casa in aer, insa chiar inainte de a auzi bubuitura puternica, am avut un vis.Un inger a venit la mine cu o creanga de maslin si mi-a spus ca Sfanta Treime m-a binecuvantat cu un har pentru credinta mea, insa cu un pret. Voi fi nemuritoare si imi voi vindeca orice rana pana cand voi naste. La nastere harul meu va fi dat fetei mele, iar eu voi muri.
Dupa acest vis, m-am trezit in curtea casei, cu hainele si parul ars.
Mama lesinase in bratele vecinilor, dar imediat si-a revenit cand m-am ridicat in picioare si am strigat-o.A fugit spre mine si m-a luat in brate plangand si intrebandu-ma daca sunt in regula. De atunci se roaga in fiecare zi la Dumnezeu si Ii multumeste.
Mamei nu i-am spus de vis in acel moment dar am fost nevoita sa o fac dupa ce, la 10 ani am cazut din pom si mi-am rupt gatul. Era sa faca infarct cand m-a vazut inconstienta timp de cateva minute si mai socata a fost cand mi-am revenit. A realizat ca la mijloc este mana Domnului, asa ca a luat-o ca pe o binecuvantare.
-Si tatal tau?
-Tatal meu a murit cand m-am nascut eu.
-Imi pare rau...stiu cum te simti, dar macar o ai pe mama ta alaturi de tine.Eu mi-am pierdut ambii parinti , tot la 7 ani.
-Cum?
-Intr-un accident de masina...ciudat e ca inainte cu o seara si eu am avut un vis, un inger a venit la mine tot cu o creanga de maslin si m-a atins spunand ca Sfanta Treime m-a binecuvantat, insa nu mi-a zis decat ca voi muri protejand pe cineva, dar nu stiu pe cine, si ca voi afla cand va veni momentul.
Eu nu stiam ce vruia sa imi transmita ingerul asa ca am crezut ca este doar un vis.
A doua zi am plecat cu parintii mei la munte si pe drum , din partea opusa soferul unei masini a pierdut controlul volanului si se apropia de noi. Mama a reactionat repede, si gandindu-se doar la mine a lasat geamul jos repede si m-a aruncat pe geam, spunandu-mi ca ma iubesc amandoi... si a fost ultima data cand i-am vazut. Ambii parinti au murit salvandu-ma pe mine...au murit sub ochii mei... timp de 2 ani am fost la psiholog.Eram deprimat si trist...Am ramas cu o matusa batrana si m-a crescut ea.
-Of, condoleante..
-Se pare ca suntem la fel... :-"
Mama rosise in obraji..s-a ridicat si si-a cerut scuze dar trebuia sa plece acasa urgent.
-Te duc eu acasa daca vrei.
-Nu stiu nici macar cum te numesti...
-Emanuel ^^ incantat.
-Teodora.
-Stiu, ;)
-De unde stii?:-/
-Din buletin.Ti-ai pierdut portofelul cand te-ai ciocnit de mine la scoala.
-Oh...da. Imi cer scuze. :">
-Nu face nimic...Deci mergem?
-Da sigur.
Soarele a apus si noaptea a venit. Era luna plina. Mama se simtea slabita si transpira toata.Visa...visa o fetita dupa care alerga si o striga...
Povestea mea incepe in urma cu 30 de ani, cand mama era in primul an de liceu.
Era o fata nici pre ainalta nici prea scunda, avea parul saten si ochii ca migdalele. Iubea florile, natura albsolut tot, fara alte adaugari Il iubea pe Dumnezeu.Era o fata credincioasa, cu frica de Dumnezeu si de aceea i se intamplau numai lucruri bune, pana intr-o zi.
Era prima zi de liceu. Mama sa a lasat-o la poarta scolii dupa care a plecat. In timp ce intra pe poarta scolii, isi aducea aminte de vorbele mamei sale: "Esti destul de mare!Trebuie sa te descurci de acum incolo, deoarece eu nu voi fi toata viata alaturi de tine!"
Cu lacrimi in ochi a pasit spre cladirea liceului ce parea asa uriasa si veche.Totul era nou pentru ea.Nu cunostea pe nimeni si nici macar nu stia unde este clasa ei. Imediat ce a vazut un grup de fete ce se holbau parca la ea, s-a speriat si s-a intors sa plece, cand , in graba ei s-a impiedicat si a cazut peste un baiat misterios, doborandu-l la pamant.
Baiatul era inalt, cam 1 90, parul negru usor ondulat si ochii negri.
In acel moment, grupul de fete si-au intors privirile uimite catre cei doi, comentand: "Uite draga, nu a venit bine si boboaca aia a inceput deja sa se dea la baietii nostri!Cat tupeu pe ea!"
Rosie in obraji, mama s-a ridicat cerandu-si scuze cu lacrimi in ochi si a fugit cat a putut de repede afara din curtea scolii, in timp ce grupul de fete incepusera sa rada de comportamentul ei.
Baiatul misterios se uita dupa ea cum aceasta fuge, fiind intrerupt grosolan de una din grupul de fete.
Era o fata cu sanii mari, cocheta, blonda, cu ochii caprui cu picioarele lungi si foarte fitoasa.
-Scumpule, ai patit ceva? Sper ca necioplita aia nu te-a ranit.
In timp ce vorbea ca o moara stricata, prefacandu-se ingrijorata de sanatatea lui, baiatul observa portofelul mamei pe jos, si aplecandu-se sa il ia, ii este luat chiar inainte sa se aplece, de catre blonda.
-Ce fraiera, cum sa piarda portofelul?
Baiatul i-l ia din mana:
-Ia mana de pe portofel, Mira. Nu iti apartine!
-Scumpule, doar nu ii iei apararea, nu? Pe necunoscuta aia?
-Stai departe de ea, si de mine, ai inteles?
Spunand acestea,a plecat sa o gaseasca pe mama.
Deschizand portofelul, a vazut buletinul acesteia, dupa care s-a urcat in masina sa si a plecat.
In acelasi timp, mama se indrepta spre casa plangand, si rugandu-se ca totul sa fie dat uitarii pana maine. Ingrijorata fiind si neatenta, a trecut strada fara sa se asigure iar o masina a dat peste ea,aruncand-o la cativa metri.
Inspaimantat si ingrijorat, soferul opreste masina si se da jos. Spre uimire era chiar baiatul misterios de la scoala.
Sangera destul de rau si parea ca avea mana rupta asa ca a luat-o repede in brate si a urcat-o in masina pe bancheta, pentru a o duce la spital.
Ceea ce nu stia tanarul,era ca mama nu era o fata oarecare.
In timp ce mergea repede sa ajunga la spital, mama a devinit constienta si a simtit ca ceva nu e in regula, asa ca a inceput sa se pipaie usor, pana cand a obervat ca mana sa nu era la locul potrivit asa ca si-a pus-o la loc, tipand de durere. Baiatul s-a speriat ingrozitor si a tras pe dreapta.Cand s-a uitat in spate a vazut-o cum isi pusese pana la loc iar ranile i se vindecasera ca prin minune.
-Nu te speria, nu am nimic, insa te rog sa nu spui nimanui nimic.
-Cum ai reusit sa te vindeci asa repede?
In acel moment, mama s-a dat jos din masina si a fugit.
-Se pare ca nu sunt singurul cu secrete, isi spune acesta.
In timp ce mama fugea, tanarul s-a dat jos din masina si inchizand portiera a disparut brusc.
Uitandu-se in urma si vazand ca nimeni nu o umareste, se opreste rasufland greu, insa cand se intoarce da nas in nas cu baiatul misterios.
-Bau!
Speriata, se dezechilibreaza si cade pe spate dar tanarul o prinde repede.
-Nu te speria, nu iti fac nimic, dar plecasi prea repede, si ma lasasi cu ochii in soare (radea acesta)
-Cum ai facut asta?
-Asta? Nu e nimic :-j- spune tanarul ridicand-o in picioare.
-Cum se poate asa ceva? Si tu esti special...
-Special? Da, mai degraba un ciudat cu viteza si reflexe uimitoare :p
-Dar, cum este posibil?
-Ehh...e o poveste lunga si nu cred ca vrei sa te plictisesc cu ea..
-Nu, te rog spune-mi.
-Bine, dar mai inainte, sa mergem sa stam undeva.
-Bine.Eu am aceasta putere de la varsta de 7 ani.
Mama a pus laptele pe foc, in timp ce eu dormeam, si s-a dus sa cumpere zahar de la magazin uitand ca a pus pe foc laptele. Si aragazul tot mergand, s-a produs o flama si a sarit casa in aer, insa chiar inainte de a auzi bubuitura puternica, am avut un vis.Un inger a venit la mine cu o creanga de maslin si mi-a spus ca Sfanta Treime m-a binecuvantat cu un har pentru credinta mea, insa cu un pret. Voi fi nemuritoare si imi voi vindeca orice rana pana cand voi naste. La nastere harul meu va fi dat fetei mele, iar eu voi muri.
Dupa acest vis, m-am trezit in curtea casei, cu hainele si parul ars.
Mama lesinase in bratele vecinilor, dar imediat si-a revenit cand m-am ridicat in picioare si am strigat-o.A fugit spre mine si m-a luat in brate plangand si intrebandu-ma daca sunt in regula. De atunci se roaga in fiecare zi la Dumnezeu si Ii multumeste.
Mamei nu i-am spus de vis in acel moment dar am fost nevoita sa o fac dupa ce, la 10 ani am cazut din pom si mi-am rupt gatul. Era sa faca infarct cand m-a vazut inconstienta timp de cateva minute si mai socata a fost cand mi-am revenit. A realizat ca la mijloc este mana Domnului, asa ca a luat-o ca pe o binecuvantare.
-Si tatal tau?
-Tatal meu a murit cand m-am nascut eu.
-Imi pare rau...stiu cum te simti, dar macar o ai pe mama ta alaturi de tine.Eu mi-am pierdut ambii parinti , tot la 7 ani.
-Cum?
-Intr-un accident de masina...ciudat e ca inainte cu o seara si eu am avut un vis, un inger a venit la mine tot cu o creanga de maslin si m-a atins spunand ca Sfanta Treime m-a binecuvantat, insa nu mi-a zis decat ca voi muri protejand pe cineva, dar nu stiu pe cine, si ca voi afla cand va veni momentul.
Eu nu stiam ce vruia sa imi transmita ingerul asa ca am crezut ca este doar un vis.
A doua zi am plecat cu parintii mei la munte si pe drum , din partea opusa soferul unei masini a pierdut controlul volanului si se apropia de noi. Mama a reactionat repede, si gandindu-se doar la mine a lasat geamul jos repede si m-a aruncat pe geam, spunandu-mi ca ma iubesc amandoi... si a fost ultima data cand i-am vazut. Ambii parinti au murit salvandu-ma pe mine...au murit sub ochii mei... timp de 2 ani am fost la psiholog.Eram deprimat si trist...Am ramas cu o matusa batrana si m-a crescut ea.
-Of, condoleante..
-Se pare ca suntem la fel... :-"
Mama rosise in obraji..s-a ridicat si si-a cerut scuze dar trebuia sa plece acasa urgent.
-Te duc eu acasa daca vrei.
-Nu stiu nici macar cum te numesti...
-Emanuel ^^ incantat.
-Teodora.
-Stiu, ;)
-De unde stii?:-/
-Din buletin.Ti-ai pierdut portofelul cand te-ai ciocnit de mine la scoala.
-Oh...da. Imi cer scuze. :">
-Nu face nimic...Deci mergem?
-Da sigur.
Soarele a apus si noaptea a venit. Era luna plina. Mama se simtea slabita si transpira toata.Visa...visa o fetita dupa care alerga si o striga...
Liltariel. Capitolul II
Capitolul II. Nasterea
Un vant puternic si rece adie prevestind parca trecerea verii, iar toamna pune stapanire pe intreg tinutul. Odata cu trecerea timpului, Marhena se misca din ce in ce mai greu, iar pantecul creste din ce in ce mai mare.
Timpul trece asa de rapid incat toamna incepe sa isi piarda maretile sale puteri si cedeaza in fata iernii, ce cu asprime vine in calea toamnei si o goneste.
Iata ca a sosit si vremea ca Liltariel sa se nasca.
Era seara zilei de 12 decembrie, soarele abia apusese, cand Marhena incepe sa aiba dureri ingrozitoare.
Vazand-o pe aceasta cum tipa de durere, o urca in masina si pleaca impreuna la spital.
Pe drum, Marhena se ruga ca totul sa fie in ordine, cand deodata, pe cerul instelat se iveste o stea ce stralucea deasupra spitalului. Emanuel nu o observase, dar Marhena a vazut-o si entuziasmata ii arata si sotului sau.
Cu cat se apropiau mai mult, cu atat steaua stralucea mai mult si durerile Marhenei se amplificau.
Ajunsi la spital, Marhena a fost preluata de medici, unde au dus-o in sla de operatie. Pana la miezul noptii a fost in travaliu. Cand ceasul a batut de miezul noptii, si Liltariel urma sa se nasca, steaua ce stralucea pe cer s-a stins si un cutremur s-a declansat pe tot Globul.
Speriati ca nu vedeau nimic pe intuneric,doctorii s-au oprit din a o mai ajuta pe Marhena si speriati se culca la pamant. Aceasta speriata de ce i s-ar putea intampla fetitei sale ii cheama pe doctori, insa acestia ii raspund cu frica:
- Nu putem doamna, este cutremur si nu vedem nimic! Rezistati si nu faceti miscari bruste!
- Nu poooot! Ajutati-ma, va rog!
Desi implora incontinuu, doctorii nu aveau curajul sa continue pe intuneric, si asteptau ca generatoarele sa porneasca.
Gandindu-se la ceea ce i-a spus ingerul, ca orice s-ar intampla, trebuie sa aiba grija de copila, aceasta incepe sa impinga.Cu ultimile sale puteri, se ridica in sezut si singura se ajuta pe intuneric. Dupa ce copila a inceput sa tipe, atunci Marhena se apleaca brusc - ca si cum o forta divina ar ajuta-o – si isi i-a copila in brate.
Imediat ce a simtit-o in brate , s-a luminat camera. Cum au vazut ca s-a lumintat sala, doctorii au tresarit imediat, iar ceea ce au vazut i-au lasat fara cuvinte. Pentru prima data se intamplase un miracol: o mama nascuse singura fara ajutorul nimanui.
Si luand-o pe copila, doctorii o invelesc si i-o da Marhenei dupa care o muta intr-un salon special.
Soarta face ca Marhena sa moara in dimineata urmatoare, din cauza efortului sau depus, insa inainte ca aceasta sa isi incredinteze duhul in mainile Domnului, l-a chemat pe Emanuel, si i-a zis:
- Tie iti incredintez pe fiica noastra si viitorul omenirii. Iubeste-o cum m-ai iubit pe mine si nu lasa pe nimeni sa se atinga de ea.
O saruta pe copila pe frunte si i-o da in brate. Imediat ce ii vede impreuna, aceasta inchide ochii si moare.
In momentul cand Marhena a murit, Liltariel a inceput sa planga asa de tare incat paharul cu apa ce se afla la capul mamei sale, s-a spart.
Acum intelesese. Sotia sa si-a dat viata ca sa o nasca pe fiica lor, si in acel moment i-a jurat Marhenei ca atata timp cat va fi in viata, nimeni nu se va atinge de Liltariel.
In timp ce Emanuel plangea dupa sotie cu copila lor in bratele lui, undeva pe Pamant, intr-o ferma, din adancurile pamantului, aparuse o creatura inspaimantatoare in urma aceluiasi cutremur ce se simtise pe tot globul.
Aceasta arata precum o himera, cu dinti mari ce puteau sfasia pe oricine, cu picioare de vultur, cap de soparla si trup de leopard.
Tarandu-se in spatele casei, vede un barbat de varsta medie - de vreo 30 de ani - care se pregatea sa plece la cumparaturi. Luandu-si la revedere de la sotie, se indreapta spre masina. Cand ajunge la masina, isi da seama ca si-a uitat cheile, asa ca se intoarce inapoi in casa. Creatura, ia forma unei umbre si se strecoara pe bancheta din spate a masinii.
Barbatul se intoarce, deschide usa si se urca in masina. In momentul in care se uita in oglinda, vede o umbra ce ii zambea in oglinda, dupa care cade ca si secerat cu capul pe volan.
Himera il devoreaza dupa care capata forma umana si infatisarea acestuia. Aceasta himera avand puteri speciale, putea sa preia gandurile, sentimentele si trairile celui devorat.
Dupa ce a luat forma barbatului, s-a dat jos din masina si a intrat in casa si a chemat-o pe sotia barbatului.
Aceasta vine indata la el intrebandu-l:
- Ce ai mai uitat?
- Nimic, femeie, doar ca imi este tare dor de tine!
Scopul himerei era de a se imperechea astfel o ia de mana si o duce in dormitor.
Dupa noua luni, femeia naste un copil, care avea sa devina cauza Sfarsitului Lumii, avand ca scop distrugerea lui Liltariel.
Numele acestuia, Ossus, ceea ce inseamna Sfarsit, i-a fost dat de catre tatal sau. Femeia a murit la nastere, fiind omorata de catre Ossus – prin incercarea de a iesi din pantece - si de catre himera, tatal lui Ossus – incercand sa isi scoata cat mai repede fiul din corpul gazdei.
Un vant puternic si rece adie prevestind parca trecerea verii, iar toamna pune stapanire pe intreg tinutul. Odata cu trecerea timpului, Marhena se misca din ce in ce mai greu, iar pantecul creste din ce in ce mai mare.
Timpul trece asa de rapid incat toamna incepe sa isi piarda maretile sale puteri si cedeaza in fata iernii, ce cu asprime vine in calea toamnei si o goneste.
Iata ca a sosit si vremea ca Liltariel sa se nasca.
Era seara zilei de 12 decembrie, soarele abia apusese, cand Marhena incepe sa aiba dureri ingrozitoare.
Vazand-o pe aceasta cum tipa de durere, o urca in masina si pleaca impreuna la spital.
Pe drum, Marhena se ruga ca totul sa fie in ordine, cand deodata, pe cerul instelat se iveste o stea ce stralucea deasupra spitalului. Emanuel nu o observase, dar Marhena a vazut-o si entuziasmata ii arata si sotului sau.
Cu cat se apropiau mai mult, cu atat steaua stralucea mai mult si durerile Marhenei se amplificau.
Ajunsi la spital, Marhena a fost preluata de medici, unde au dus-o in sla de operatie. Pana la miezul noptii a fost in travaliu. Cand ceasul a batut de miezul noptii, si Liltariel urma sa se nasca, steaua ce stralucea pe cer s-a stins si un cutremur s-a declansat pe tot Globul.
Speriati ca nu vedeau nimic pe intuneric,doctorii s-au oprit din a o mai ajuta pe Marhena si speriati se culca la pamant. Aceasta speriata de ce i s-ar putea intampla fetitei sale ii cheama pe doctori, insa acestia ii raspund cu frica:
- Nu putem doamna, este cutremur si nu vedem nimic! Rezistati si nu faceti miscari bruste!
- Nu poooot! Ajutati-ma, va rog!
Desi implora incontinuu, doctorii nu aveau curajul sa continue pe intuneric, si asteptau ca generatoarele sa porneasca.
Gandindu-se la ceea ce i-a spus ingerul, ca orice s-ar intampla, trebuie sa aiba grija de copila, aceasta incepe sa impinga.Cu ultimile sale puteri, se ridica in sezut si singura se ajuta pe intuneric. Dupa ce copila a inceput sa tipe, atunci Marhena se apleaca brusc - ca si cum o forta divina ar ajuta-o – si isi i-a copila in brate.
Imediat ce a simtit-o in brate , s-a luminat camera. Cum au vazut ca s-a lumintat sala, doctorii au tresarit imediat, iar ceea ce au vazut i-au lasat fara cuvinte. Pentru prima data se intamplase un miracol: o mama nascuse singura fara ajutorul nimanui.
Si luand-o pe copila, doctorii o invelesc si i-o da Marhenei dupa care o muta intr-un salon special.
Soarta face ca Marhena sa moara in dimineata urmatoare, din cauza efortului sau depus, insa inainte ca aceasta sa isi incredinteze duhul in mainile Domnului, l-a chemat pe Emanuel, si i-a zis:
- Tie iti incredintez pe fiica noastra si viitorul omenirii. Iubeste-o cum m-ai iubit pe mine si nu lasa pe nimeni sa se atinga de ea.
O saruta pe copila pe frunte si i-o da in brate. Imediat ce ii vede impreuna, aceasta inchide ochii si moare.
In momentul cand Marhena a murit, Liltariel a inceput sa planga asa de tare incat paharul cu apa ce se afla la capul mamei sale, s-a spart.
Acum intelesese. Sotia sa si-a dat viata ca sa o nasca pe fiica lor, si in acel moment i-a jurat Marhenei ca atata timp cat va fi in viata, nimeni nu se va atinge de Liltariel.
In timp ce Emanuel plangea dupa sotie cu copila lor in bratele lui, undeva pe Pamant, intr-o ferma, din adancurile pamantului, aparuse o creatura inspaimantatoare in urma aceluiasi cutremur ce se simtise pe tot globul.
Aceasta arata precum o himera, cu dinti mari ce puteau sfasia pe oricine, cu picioare de vultur, cap de soparla si trup de leopard.
Tarandu-se in spatele casei, vede un barbat de varsta medie - de vreo 30 de ani - care se pregatea sa plece la cumparaturi. Luandu-si la revedere de la sotie, se indreapta spre masina. Cand ajunge la masina, isi da seama ca si-a uitat cheile, asa ca se intoarce inapoi in casa. Creatura, ia forma unei umbre si se strecoara pe bancheta din spate a masinii.
Barbatul se intoarce, deschide usa si se urca in masina. In momentul in care se uita in oglinda, vede o umbra ce ii zambea in oglinda, dupa care cade ca si secerat cu capul pe volan.
Himera il devoreaza dupa care capata forma umana si infatisarea acestuia. Aceasta himera avand puteri speciale, putea sa preia gandurile, sentimentele si trairile celui devorat.
Dupa ce a luat forma barbatului, s-a dat jos din masina si a intrat in casa si a chemat-o pe sotia barbatului.
Aceasta vine indata la el intrebandu-l:
- Ce ai mai uitat?
- Nimic, femeie, doar ca imi este tare dor de tine!
Scopul himerei era de a se imperechea astfel o ia de mana si o duce in dormitor.
Dupa noua luni, femeia naste un copil, care avea sa devina cauza Sfarsitului Lumii, avand ca scop distrugerea lui Liltariel.
Numele acestuia, Ossus, ceea ce inseamna Sfarsit, i-a fost dat de catre tatal sau. Femeia a murit la nastere, fiind omorata de catre Ossus – prin incercarea de a iesi din pantece - si de catre himera, tatal lui Ossus – incercand sa isi scoata cat mai repede fiul din corpul gazdei.
Liltariel. Capitolul I
Liltariel este o poveste inventata de mine. Sper sa va placa
Capitolul I. Sinopsis
Se spune ca in fiecare dintre noi exista o forta ascunsa ce asteapta sa fie trezita. O forta ce este data la nastere de catre ursitori, insa aceasta nu poate fi folosita decat de cei care merita.
Povestea incepe in urma cu 22 de ani, in zilele noaste, cand o tanara fata, incercand sa evadeze din sanul familiei, se marita cu un baiat de la tara. Numele ei era Marhena, si provenea dintr-o familie respectabila, insa din cauza disputelor in familie a fost nevoita sa plece de acasa, casatorindu-se cu Emanuel, un baiat oarecare, dintr-o familie nu tocmai bogata precum familia ei.
Nefiind obisnuita cu munca de la tara, nevoia o impinge sa munceasca si sa devina unul dintre ei. Trec cateva luni de la nunta, si Marhena ramane insarcinata, insa pentru ca Emanuel nu se putea descurca cu treburile gospodariei singur, aceasta lucra si insarcinata fiind.
Doua, trei saptamani nu a avut nimic insa incet incet incepea sa simta dureri insuportabile. Soarta a facut ca intr-o zi sa se prabuseasca in curtea casei. Emanuel a fugit repede la ea, speriat fiind si a luat-o in brate ducand-o in casa.
- Marhena, rezista!- spune Emanuel- mama, cheama medicul repede!
Medicul sosise cat de repede putuse, insa era prea tarziu. Aceasta pierduse copilul.
Timp de doua zile Marhena a stat la pat, plangand dupa copilul sau, insa in a treia zi, mai exact a treia noapte, aceasta are un vis.
Aceasta viseaza ca merge printr-o padure, plangand dupa copilul ei nenascut, cand deodata, o adiere blanda si usoara misca crengile copacilor, iar o lumina patrunzatoare coboara in fata ei iar un inger ii apare in cale si linistind-o ii zice:
- Marhena, nu plange! Ai credinta ca totul va fi bine, si i-a aminte la vorbele mele.
Trimis am fost sa te avertizez ca in a treia zi de la luna noua in trei ani de acum incolo vei naste o fetita. Aceasta va fi sprijinul lumii si a doua sansa care este data omenirii. Numele ei va fi Liltariel, si odata cu ea, bunatatea si speranta se va naste a doua oara. Ai grija de ea si fereste-o de orice necaz. Daca ea va pati ceva, sfarsitul lumii se va dezlantui.
Acestea fiind spuse, ingerul dispare in lumina, iar Marhena se trezeste plangand. Si ridicandu-se usor il misca pe Mintor, care dormea culcat cu fata spre ea.
- Emanuel. Trezeste-te!
- Da, Marre?
Marhena ii povesteste visul ce l-a avut, iar Mintor incepe sa se ingrijoreze, nu din cauza celor spuse de inger, ci din cauza ca poate Marhena inebunise din cauza pierderii copilului. Asa ca se gandeste ca cel mai bine ar fi sa o ia de la inceput, pentru a o face sa uite de durere.
Iata ca trec zilele cu repeziciune iar Marhena ramane insarcinata. Aducandu-si aminte de vorbele ingerului, aceasta nu mai munceste, nu mai ridica nici o greutate, ducandu-se in fiecare luna la doctor si urmand sfaturile acestuia.
In fiecare seara inainte de culcare, aceasta citea cu voce tare din Biblie cate un capitol, si se ruga neincetat pentru viata fiicei sale nenascute.
Capitolul I. Sinopsis
Se spune ca in fiecare dintre noi exista o forta ascunsa ce asteapta sa fie trezita. O forta ce este data la nastere de catre ursitori, insa aceasta nu poate fi folosita decat de cei care merita.
Povestea incepe in urma cu 22 de ani, in zilele noaste, cand o tanara fata, incercand sa evadeze din sanul familiei, se marita cu un baiat de la tara. Numele ei era Marhena, si provenea dintr-o familie respectabila, insa din cauza disputelor in familie a fost nevoita sa plece de acasa, casatorindu-se cu Emanuel, un baiat oarecare, dintr-o familie nu tocmai bogata precum familia ei.
Nefiind obisnuita cu munca de la tara, nevoia o impinge sa munceasca si sa devina unul dintre ei. Trec cateva luni de la nunta, si Marhena ramane insarcinata, insa pentru ca Emanuel nu se putea descurca cu treburile gospodariei singur, aceasta lucra si insarcinata fiind.
Doua, trei saptamani nu a avut nimic insa incet incet incepea sa simta dureri insuportabile. Soarta a facut ca intr-o zi sa se prabuseasca in curtea casei. Emanuel a fugit repede la ea, speriat fiind si a luat-o in brate ducand-o in casa.
- Marhena, rezista!- spune Emanuel- mama, cheama medicul repede!
Medicul sosise cat de repede putuse, insa era prea tarziu. Aceasta pierduse copilul.
Timp de doua zile Marhena a stat la pat, plangand dupa copilul sau, insa in a treia zi, mai exact a treia noapte, aceasta are un vis.
Aceasta viseaza ca merge printr-o padure, plangand dupa copilul ei nenascut, cand deodata, o adiere blanda si usoara misca crengile copacilor, iar o lumina patrunzatoare coboara in fata ei iar un inger ii apare in cale si linistind-o ii zice:
- Marhena, nu plange! Ai credinta ca totul va fi bine, si i-a aminte la vorbele mele.
Trimis am fost sa te avertizez ca in a treia zi de la luna noua in trei ani de acum incolo vei naste o fetita. Aceasta va fi sprijinul lumii si a doua sansa care este data omenirii. Numele ei va fi Liltariel, si odata cu ea, bunatatea si speranta se va naste a doua oara. Ai grija de ea si fereste-o de orice necaz. Daca ea va pati ceva, sfarsitul lumii se va dezlantui.
Acestea fiind spuse, ingerul dispare in lumina, iar Marhena se trezeste plangand. Si ridicandu-se usor il misca pe Mintor, care dormea culcat cu fata spre ea.
- Emanuel. Trezeste-te!
- Da, Marre?
Marhena ii povesteste visul ce l-a avut, iar Mintor incepe sa se ingrijoreze, nu din cauza celor spuse de inger, ci din cauza ca poate Marhena inebunise din cauza pierderii copilului. Asa ca se gandeste ca cel mai bine ar fi sa o ia de la inceput, pentru a o face sa uite de durere.
Iata ca trec zilele cu repeziciune iar Marhena ramane insarcinata. Aducandu-si aminte de vorbele ingerului, aceasta nu mai munceste, nu mai ridica nici o greutate, ducandu-se in fiecare luna la doctor si urmand sfaturile acestuia.
In fiecare seara inainte de culcare, aceasta citea cu voce tare din Biblie cate un capitol, si se ruga neincetat pentru viata fiicei sale nenascute.
Spinul din inima
Spinul din inima este un basm creat de mine bazat pe rivalitatea dintre doua forumuri :D
A fost odata ca in povesti
A fost ca niciodata
Din rude mari imparatesti
O prea frumoasa fata....
Si asa incepe povestea. A fost odata o printesa ( Iodrea) care s-a indragostit de un print Adbase.
Si cei doi se tot intalneau pe ascuns pana cand au fost prinsi de parinti si obligati sa se casatoreasca. Acestia nu au avut de ales si s-au luat.
Si au facut cativa copii. Gemutza, Dicutza si inca cativa neimportanti in povestea noastra.
Si iata ca trec anii si printul Adbase intra la putere in locul tatalui sau, domnind peste Indrosa Fricosa.
Si dupa moartea tatalui, acesta ii preia locul in razboi.
Razboiul se tinea cu zanele din taramul fermecat de pe insula Hidrina Forevorina.
Incercand sa cucereasca HF, recurgeau la planuri miselesti, precum mituirea solilor, clonarea de zane false pentru a-i face treburile murdare si incercarea de a face un taram fals pe baza HF.
Regina zanelor, Lucrivolina s-a luptat cu Adbase din toate fortele. Ea si surorile sale, Diazona, Aniona, Andrucica, Nicyla, Geocrina si altele de incredere au luptat din rasputeri sa il invinga pe acest tiran.
Insa anii trec si multe incercari de a abdica de la tron ale Lucrivolinei erau gata sa se pronunte, insa surorile sale au incurajat-o si ajutat-o astfel incat, intr-o zi, Lucrivolina si susrorile sale l-au ademenit intr-o capcana.Capcana a fost pusa la cale de sora acesteia Andrucica si a mers de minune.
Adbase s-a saturat intr-un final sa mai lupte si a renuntat, dar nu si sotia sa care a promis razbunare sotului.
Iodrea s-a imbracat cu hainele sotului si a pornit la razboi, dandu-se drept sotul sau, cu masca pe fata, astfel sa nu o recunoasca nimeni.
Insa Regina Lucrivolina avea puteri speciale, si anume putea sa citeasca gandurile dusmanilor, si astfel a aflat ca Adbase a renuntat si ca sotia sa i-a luat locul, asa ca a pus la cale un plan.
Planul sau era initial de a urmari toate miscarile adversarului, si si-a trimis spioni sa urmareasca activitatea soldatilor din regat, insa acesta la randul sau si-a trimis spioni pentru a urmari ce planuri are Lucrivolina.
Satula de razboiul ce parea sa nu se mai termine, una din surorile Lucrivolinei, Mitrila a venit cu o propunere de pace pentru a inceta razboiul dintre Indrosa Fricosa si Hidrina Forevolina.
S-a dus la sora sa Lucrivolina si i-a spus ca toate astea ar trebui sa inceteze si ca ar trebui sa ii lasam sa faca ce vor, si daca vor ataca din nou, atunci ea ii va distruge personal.
Insa Andrucica nu era de acord. Vruia cu orice pret sa le faca felul si sa ii distruga definitiv. Cu mare efort si indulgenta, la rugamintile tuturor surorilor, Andrucica s-a dat pe brazda.
La vot unanim, Mitrila s-a dus cu oferta de pace la Adbase, acesta acceptand.
Si cand era viata mai frumoasa, dintr-o pura intamplare, cand Lucrvolina trecea in zbor pe deasupra regatului, descopera cu uimire cum oferta de pace este incalcata cu nonsalanta.
Nervoasa pana la culme, si indignata de faptele ce le marsaluiau pe la spate, decide sa rupa oferta de pace si sa se rabune. Asadar culege probe impotriva lor si i le arata surorii sale Mitrila.
Insa Mitrila nu vrea sa accepte si decide sa fie neutra.
In cele din urma Lucrivolina si surorile decid sa stea la panda si sa astepte urmatoarea miscare a adversarilor, gata sa atace oricand.
Si cum ii va prinde ca vor mai face ceva impotriva ei, cum ii va rade de pe fata pamantului.
A fost odata ca in povesti
A fost ca niciodata
Din rude mari imparatesti
O prea frumoasa fata....
Si asa incepe povestea. A fost odata o printesa ( Iodrea) care s-a indragostit de un print Adbase.
Si cei doi se tot intalneau pe ascuns pana cand au fost prinsi de parinti si obligati sa se casatoreasca. Acestia nu au avut de ales si s-au luat.
Si au facut cativa copii. Gemutza, Dicutza si inca cativa neimportanti in povestea noastra.
Si iata ca trec anii si printul Adbase intra la putere in locul tatalui sau, domnind peste Indrosa Fricosa.
Si dupa moartea tatalui, acesta ii preia locul in razboi.
Razboiul se tinea cu zanele din taramul fermecat de pe insula Hidrina Forevorina.
Incercand sa cucereasca HF, recurgeau la planuri miselesti, precum mituirea solilor, clonarea de zane false pentru a-i face treburile murdare si incercarea de a face un taram fals pe baza HF.
Regina zanelor, Lucrivolina s-a luptat cu Adbase din toate fortele. Ea si surorile sale, Diazona, Aniona, Andrucica, Nicyla, Geocrina si altele de incredere au luptat din rasputeri sa il invinga pe acest tiran.
Insa anii trec si multe incercari de a abdica de la tron ale Lucrivolinei erau gata sa se pronunte, insa surorile sale au incurajat-o si ajutat-o astfel incat, intr-o zi, Lucrivolina si susrorile sale l-au ademenit intr-o capcana.Capcana a fost pusa la cale de sora acesteia Andrucica si a mers de minune.
Adbase s-a saturat intr-un final sa mai lupte si a renuntat, dar nu si sotia sa care a promis razbunare sotului.
Iodrea s-a imbracat cu hainele sotului si a pornit la razboi, dandu-se drept sotul sau, cu masca pe fata, astfel sa nu o recunoasca nimeni.
Insa Regina Lucrivolina avea puteri speciale, si anume putea sa citeasca gandurile dusmanilor, si astfel a aflat ca Adbase a renuntat si ca sotia sa i-a luat locul, asa ca a pus la cale un plan.
Planul sau era initial de a urmari toate miscarile adversarului, si si-a trimis spioni sa urmareasca activitatea soldatilor din regat, insa acesta la randul sau si-a trimis spioni pentru a urmari ce planuri are Lucrivolina.
Satula de razboiul ce parea sa nu se mai termine, una din surorile Lucrivolinei, Mitrila a venit cu o propunere de pace pentru a inceta razboiul dintre Indrosa Fricosa si Hidrina Forevolina.
S-a dus la sora sa Lucrivolina si i-a spus ca toate astea ar trebui sa inceteze si ca ar trebui sa ii lasam sa faca ce vor, si daca vor ataca din nou, atunci ea ii va distruge personal.
Insa Andrucica nu era de acord. Vruia cu orice pret sa le faca felul si sa ii distruga definitiv. Cu mare efort si indulgenta, la rugamintile tuturor surorilor, Andrucica s-a dat pe brazda.
La vot unanim, Mitrila s-a dus cu oferta de pace la Adbase, acesta acceptand.
Si cand era viata mai frumoasa, dintr-o pura intamplare, cand Lucrvolina trecea in zbor pe deasupra regatului, descopera cu uimire cum oferta de pace este incalcata cu nonsalanta.
Nervoasa pana la culme, si indignata de faptele ce le marsaluiau pe la spate, decide sa rupa oferta de pace si sa se rabune. Asadar culege probe impotriva lor si i le arata surorii sale Mitrila.
Insa Mitrila nu vrea sa accepte si decide sa fie neutra.
In cele din urma Lucrivolina si surorile decid sa stea la panda si sa astepte urmatoarea miscare a adversarilor, gata sa atace oricand.
Si cum ii va prinde ca vor mai face ceva impotriva ei, cum ii va rade de pe fata pamantului.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)