Jurnalul unui inger

Jurnalul unui inger l-am inventat dupa un vis ciudat :))

Povestea mea incepe in urma cu 30 de ani, cand mama era in primul an de liceu.
Era o fata nici pre ainalta nici prea scunda, avea parul saten si ochii ca migdalele. Iubea florile, natura albsolut tot, fara alte adaugari Il iubea pe Dumnezeu.Era o fata credincioasa, cu frica de Dumnezeu si de aceea i se intamplau numai lucruri bune, pana intr-o zi.
Era prima zi de liceu. Mama sa a lasat-o la poarta scolii dupa care a plecat. In timp ce intra pe poarta scolii, isi aducea aminte de vorbele mamei sale: "Esti destul de mare!Trebuie sa te descurci de acum incolo, deoarece eu nu voi fi toata viata alaturi de tine!"
Cu lacrimi in ochi a pasit spre cladirea liceului ce parea asa uriasa si veche.Totul era nou pentru ea.Nu cunostea pe nimeni si nici macar nu stia unde este clasa ei. Imediat ce a vazut un grup de fete ce se holbau parca la ea, s-a speriat si s-a intors sa plece, cand , in graba ei s-a impiedicat si a cazut peste un baiat misterios, doborandu-l la pamant.
Baiatul era inalt, cam 1 90, parul negru usor ondulat si ochii negri.

In acel moment, grupul de fete si-au intors privirile uimite catre cei doi, comentand: "Uite draga, nu a venit bine si boboaca aia a inceput deja sa se dea la baietii nostri!Cat tupeu pe ea!"
Rosie in obraji, mama s-a ridicat cerandu-si scuze cu lacrimi in ochi si a fugit cat a putut de repede afara din curtea scolii, in timp ce grupul de fete incepusera sa rada de comportamentul ei.
Baiatul misterios se uita dupa ea cum aceasta fuge, fiind intrerupt grosolan de una din grupul de fete.
Era o fata cu sanii mari, cocheta, blonda, cu ochii caprui cu picioarele lungi si foarte fitoasa.
-Scumpule, ai patit ceva? Sper ca necioplita aia nu te-a ranit.
In timp ce vorbea ca o moara stricata, prefacandu-se ingrijorata de sanatatea lui, baiatul observa portofelul mamei pe jos, si aplecandu-se sa il ia, ii este luat chiar inainte sa se aplece, de catre blonda.
-Ce fraiera, cum sa piarda portofelul?
Baiatul i-l ia din mana:
-Ia mana de pe portofel, Mira. Nu iti apartine!
-Scumpule, doar nu ii iei apararea, nu? Pe necunoscuta aia?
-Stai departe de ea, si de mine, ai inteles?
Spunand acestea,a plecat sa o gaseasca pe mama.
Deschizand portofelul, a vazut buletinul acesteia, dupa care s-a urcat in masina sa si a plecat.
In acelasi timp, mama se indrepta spre casa plangand, si rugandu-se ca totul sa fie dat uitarii pana maine. Ingrijorata fiind si neatenta, a trecut strada fara sa se asigure iar o masina a dat peste ea,aruncand-o la cativa metri.
Inspaimantat si ingrijorat, soferul opreste masina si se da jos. Spre uimire era chiar baiatul misterios de la scoala.
Sangera destul de rau si parea ca avea mana rupta asa ca a luat-o repede in brate si a urcat-o in masina pe bancheta, pentru a o duce la spital.
Ceea ce nu stia tanarul,era ca mama nu era o fata oarecare.
In timp ce mergea repede sa ajunga la spital, mama a devinit constienta si a simtit ca ceva nu e in regula, asa ca a inceput sa se pipaie usor, pana cand a obervat ca mana sa nu era la locul potrivit asa ca si-a pus-o la loc, tipand de durere. Baiatul s-a speriat ingrozitor si a tras pe dreapta.Cand s-a uitat in spate a vazut-o cum isi pusese pana la loc iar ranile i se vindecasera ca prin minune.
-Nu te speria, nu am nimic, insa te rog sa nu spui nimanui nimic.
-Cum ai reusit sa te vindeci asa repede?
In acel moment, mama s-a dat jos din masina si a fugit.
-Se pare ca nu sunt singurul cu secrete, isi spune acesta.
In timp ce mama fugea, tanarul s-a dat jos din masina si inchizand portiera a disparut brusc.
Uitandu-se in urma si vazand ca nimeni nu o umareste, se opreste rasufland greu, insa cand se intoarce da nas in nas cu baiatul misterios.
-Bau!
Speriata, se dezechilibreaza si cade pe spate dar tanarul o prinde repede.
-Nu te speria, nu iti fac nimic, dar plecasi prea repede, si ma lasasi cu ochii in soare (radea acesta)
-Cum ai facut asta?
-Asta? Nu e nimic :-j- spune tanarul ridicand-o in picioare.
-Cum se poate asa ceva? Si tu esti special...
-Special? Da, mai degraba un ciudat cu viteza si reflexe uimitoare :p
-Dar, cum este posibil?
-Ehh...e o poveste lunga si nu cred ca vrei sa te plictisesc cu ea..
-Nu, te rog spune-mi.
-Bine, dar mai inainte, sa mergem sa stam undeva.
-Bine.Eu am aceasta putere de la varsta de 7 ani.
Mama a pus laptele pe foc, in timp ce eu dormeam, si s-a dus sa cumpere zahar de la magazin uitand ca a pus pe foc laptele. Si aragazul tot mergand, s-a produs o flama si a sarit casa in aer, insa chiar inainte de a auzi bubuitura puternica, am avut un vis.Un inger a venit la mine cu o creanga de maslin si mi-a spus ca Sfanta Treime m-a binecuvantat cu un har pentru credinta mea, insa cu un pret. Voi fi nemuritoare si imi voi vindeca orice rana pana cand voi naste. La nastere harul meu va fi dat fetei mele, iar eu voi muri.
Dupa acest vis, m-am trezit in curtea casei, cu hainele si parul ars.
Mama lesinase in bratele vecinilor, dar imediat si-a revenit cand m-am ridicat in picioare si am strigat-o.A fugit spre mine si m-a luat in brate plangand si intrebandu-ma daca sunt in regula. De atunci se roaga in fiecare zi la Dumnezeu si Ii multumeste.
Mamei nu i-am spus de vis in acel moment dar am fost nevoita sa o fac dupa ce, la 10 ani am cazut din pom si mi-am rupt gatul. Era sa faca infarct cand m-a vazut inconstienta timp de cateva minute si mai socata a fost cand mi-am revenit. A realizat ca la mijloc este mana Domnului, asa ca a luat-o ca pe o binecuvantare.
-Si tatal tau?
-Tatal meu a murit cand m-am nascut eu.
-Imi pare rau...stiu cum te simti, dar macar o ai pe mama ta alaturi de tine.Eu mi-am pierdut ambii parinti , tot la 7 ani.
-Cum?
-Intr-un accident de masina...ciudat e ca inainte cu o seara si eu am avut un vis, un inger a venit la mine tot cu o creanga de maslin si m-a atins spunand ca Sfanta Treime m-a binecuvantat, insa nu mi-a zis decat ca voi muri protejand pe cineva, dar nu stiu pe cine, si ca voi afla cand va veni momentul.
Eu nu stiam ce vruia sa imi transmita ingerul asa ca am crezut ca este doar un vis.
A doua zi am plecat cu parintii mei la munte si pe drum , din partea opusa soferul unei masini a pierdut controlul volanului si se apropia de noi. Mama a reactionat repede, si gandindu-se doar la mine a lasat geamul jos repede si m-a aruncat pe geam, spunandu-mi ca ma iubesc amandoi... si a fost ultima data cand i-am vazut. Ambii parinti au murit salvandu-ma pe mine...au murit sub ochii mei... timp de 2 ani am fost la psiholog.Eram deprimat si trist...Am ramas cu o matusa batrana si m-a crescut ea.
-Of, condoleante..
-Se pare ca suntem la fel... :-"
Mama rosise in obraji..s-a ridicat si si-a cerut scuze dar trebuia sa plece acasa urgent.
-Te duc eu acasa daca vrei.
-Nu stiu nici macar cum te numesti...
-Emanuel ^^ incantat.
-Teodora.
-Stiu, ;)
-De unde stii?:-/
-Din buletin.Ti-ai pierdut portofelul cand te-ai ciocnit de mine la scoala.
-Oh...da. Imi cer scuze. :">
-Nu face nimic...Deci mergem?
-Da sigur.
Soarele a apus si noaptea a venit. Era luna plina. Mama se simtea slabita si transpira toata.Visa...visa o fetita dupa care alerga si o striga...